Loc de Titlu

Pare rău.

For being such a Katie and also a Lilly girl sometimes.
Pentru că nu am ştiut cum.
Pentru că nu am crezut.
For being a coward.
Pentru încăpăţânare.

Pentru orgoliu.

It's good just the way it is.

Poate că într-adevăr, pentru unele lucruri nu e niciodată prea târziu, pentru cele mai multe chiar, dar că sunt şi cele pentru care este.

... and it's also true, I look much more prettier with long hair. :)

La mulţi ani?

Pentru că e primul post pe anul ăsta? Fie. Deşi de ce aş accentua trecerea asta? Nu cred în nou în maniera asta. Nu e nimic nou între 23.59, 31 decembrie şi 00.01, 1 ianuarie. E acelaşi lucru. Şi care ar fi premizele anului ăstuia când nu mi-am pus dorinţă în prag de *nou* şi nici de pupat sub vâsc nu m-am pupat? Am uitat. Poate voi primi iertarea Providenţei pentru nesupunerea tradiţiei sau aşa voi avea pe ce să dau vina.

Am dispărut. Dar am reapărut. Ding-ding! Uneori simt nevoia să dispar. To vanish away.. flee flee.. Lăsasem o promisiune atârnată în postul trecut. Ei bine, aşa va rămâne. Atârnată. Până poate îşi va regăsi crezul şi cuvintele. Era un val, l-a ratat, s-a epuizat.

Premizele anului în desfăşurare? Vom vedea. Azi nu sunt o inimă neînfricată. Wrong. O stivă de responsabilităţi mă hăituie pe termen scurt, da' intens, de le-oi dovedi cu dibăcie vor curge râuri, ropote şi şiroaie de.. bucurie, fireşte. Uneori tre' să ne adunăm cu mână de fier de pe unde hoinărim dunga-frunza world wide.. web/spread şi să facem luntrea punte.

Mai vorbim.. Lasă măcar o ferestruică deschisă, sau intru pe horn, because I learned from the best.