..un consum, o prescripţie, poate chiar două şi un nou litigiu. Între timp puţin frig, nişte idei fixe, vreo patru concluzii şi niciodată destul. Oridecâteori crezi că e destul, ei bine nu e. Niciodată nu ştii. Nu ştii de obicei unde se scurge timpul, cert e că uneori când ai stringent nevoie de el, e dus fără şanse de a fi recuperat. E imposibil să cuprinzi tot ce ai, să exprimi, să pui degetul pe româneşte pe ce e a fi remediat. E o cursă cu start negociabil. Inevitabil nu poţi să te domini, deşi e victoria cea mai dulce cu putinţă. Şi simţi cum inevitabil nu poţi să schimbi lucrurile, că e impotriva la tot ce ai nevoie să fie şi criteriile sunt fără îndoială neîndeplinite.
Între timp poate că nici nu a contat, nu am scris, nu s-a "consemnat" pentru că rostul nu e punctul lui forte şi că va fi trecut ca şi cum nu ar fi fost.
That knowing is better than wondering. :)