Dificultati de pricepere

Din seria lucrurilor, desigur aflate intr un numar generos si crecand, pe care nu le inteleg, azi nu ii inteleg pe oamenii care se plang ca sunt atat de ocupati incat nu au timp pentru activitati firesti si normale in viata, cum ar fi sa se bucure de lucruri micute pana la a avea chiar o relatie. Este exact ce ai ales sa faci. Nimeni in afara de tine nu o sa te oblige sa ti refuzi lucruri care tin exclusiv de fiinta ta. Atata timp cat nu esti privat de libertate in sens fizic, nu ai dreptul sa covarsesti pe nimeni cu niste drame al caror schimbator de viteza iti apatine exclusiv. Nu te bucuri de X si Y, nu poti aia sau cealalta, esti singur din lipsa de timp pentruo relatie, ai cearcane si etc, nu, nu imi clinteste nicio farama de sensibilitate. Simpatia mea se directioneaza exclusiv spre alti receptori, pentru ca ultimul lucru in care cred  e  ideea de victima lacrimogena a propriei persoane. Esti unde esti, pentru ca ai ales sa fii acolo, privat de timp si de exprimarea lui prin atatea activitati. Poti sa schimbi asta. Dispui de fiecare clipa din viata ta, cum nimeni nu o poate face in locul tau. Vrei mai mult si asta te costa timp, este compromisul pe care trebuie sa'l accepti. Limiteza'te sa vrei mai mult doar in directia care te priveaza de atatea lucruri minunate si la care, in caz ca nu ai observat deja, ai renuntat deja tacit. Singurul lucru pe care trebuie sa'l mai faci e sa accepti asta si sa te conformezi propriilor proritati. 
Aparent avaritatea materiala tinde si spre avaritate emotionala, asa, ca un topping incunator al caracterului. 

Cat de avara poate fi avaritatea!..

Intre libertate si singuratate

Paradoxal am fost atata timp singura si totusi intr o acuta lipsa de libertate. Acum sunt excesiv de libera si cel mai probabil nu insa la fel de singura, pentru ca libertatea, atunci cand iti curge prin vene si ti inunda fiecare celula din organism, te intareste pana intr acolo unde e poate dificil sa te separi de uriasa sansa a singuratatii. Libertatea are excentricul efect de a te face nemuritor in imaginatia ta si plenipotentiar, un fel de rege al junglei, neatasat nimanui si dependent de nimeni si nimic, poate doar senzatiei de neapartenenta. Dincolo de vanitatea care ma absoarbe in valtoarea libertatii pe care o simt, ma tem cu fiecare respiratie de faptul ca am confundat libertatea cu firescul vietii si apartenenta la ceva sau cineva. Apartin exclusiv idealurilor mele si zilei de azi si asta ma face cine sunt.

Nevoia de apartenenta se vindeca se pare ca orice boala curabila intr un rastimp sau altul, in functie de tratamentul aplicat.

Oameni ca noi

In efervescenta noastra, magnetismul senzational si comunicarea iesita din tiparele notoriului gasesc totusi o lipsa de actiune, de materializare a intregului sir de compatibilitati. E o vanitate iesita din comun si o mandrie care isi permite cu nonsalanta sa distruga miracolul unei astfel de intalniri. Suntem mult prea la fel pentru ca unul dintre noi sa treaca peste linia demarcanta a personalitatilor noastre vulcanice, a spaimei de penibil si a posibilitatii unui compromis cu noi insine.