M-am întrebat în nenumărate rânduri sau cel puţin în nenumătare momente în care inevitabil situaţia mă apăsa, cum sunt îmbinate piesele astea care formează cam ce numim noi viaţă. Iniţial cred că tendinţa e să crezi că există o anume Voia Întâmplării. Bullshit. Refuz să admit că lucrurile au loc întâmplător. Nu cred în coincidenţe, ci doar în amănunte care au un scop bine definit. Suntem liberi să alegem, iar alegerea atârnă uneori de cel mai banal element, care devine decisiv. Hazardul e mai puţin hazarduos dacă îi găseşti explicaţia potrivită şi nu i te împotriveşti, pentru că se întâmplă până la urma tot aşa cum trebuia să fie, oricât de tare ar durea uneori, sau cât de tare ne-am împotrivi. Poate că ceea ce îţi doreai nu era şi ceea ce-ţi trebuia. Uneori pur şi simplu alternezi între a face ceva şi a nu face şi deşi banal, realizezi apoi cât a însemnat şi cum poate schimba ceva esenţial. Poate că este mai bine să faci ceva şi să regreţi după aceea că ai făcut, decât să nu o faci niciodată şi să te găseşti în postura eternei şi ridicolei întrebări "Cum ar fi fost dacă..?".
Inimi neînfricate. Să rişti sau să nu rişti, să joci şi ultima carte, să crezi în cauze pierdute, să speri că eşti TU acela care îl va transforma pe imposibil în posibil, să crezi că poţi schimba lumea.
Să crezi în fluturaşii din stomac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu