Cam aşa e. Între lumi nu poate fi decât curent, ca atunci când laşi simultan deschise, o uşă şi un geam.
Da, din fericire, săptămâna aia a fost super, Seara Seniorilor a fost successful, iar de ziua mea am fost fericită şi am avut tort pe faţă şi şampanie în pahar. Timpul s-a tupilat din nou de atunci parcă pe nesimţite, e ca un miraj al lucrurilor, totul happening so fast, e o perioadă acidă, maree, flux, reflux, u know..
Scriu într-o manieră foarte bizară, sâmbătă seara, ora 22:12, de la calculatorul Anei, în timp ce ea se schimbă ca să ieşim în oraş. A fost impuls, running mainly on instinct cannot be that wrong, în cea mai mare parte a timpului, nu?
Revenind la curent, pentru că mereu, cred că dintr-un defect năucitor, anume acela al obsesiei pentru excesul de detalii, introducerile mele sunt disproporţionat mult prea mari. Cred că acea dinamică a schimbării mă năuceşte prin mutaţiile pe care le presupune de unde şi concluzia că între lumi nu poate fi decât curent, sau poate că pur şi simplu m-am dezobişnuit să mă mai las purtată de val cum obişnuiam şi mă hazardez în îtrebări şi răspunsuri pe care nici măcar nu ar trebui să le caut. Lucrurile doar se întâmplă.
Încă mă întreb dacă poţi la nesfârşit trăi între lumi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu