Cu sufletul gol şi fără perspective să-l umplu. Sub papucul conjuncturilor cotidiene, aici si acolo de-o-potriva. Si fără să pot să accept că aşa o să fie mereu, că-n lume nu-i ferice, că viaţa-i doar un vis.Să iubeşti până rămâi sec şi beat.
Unde să sfârşeşti dacă nu ştii unde să începi.
Ce să laşi şi ce să iei.
Am înţeles artiştii îmbătaţi în vapori de alcool, care fugeau de realitate şi se ascundeau în dimensiunile lor metaforice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu