Uneori chiar si bagajul ţi'l faci cu o destinatie anume, dar pe care apoi ajungi să o schimbi. Şi cel mai probabil ora 12 vine întotdeauna inevitabil, când caleaşca se transformă din nou în bostan, iar valeţii în şoricei. Orice Cenuşăreasă e cu atât mai preţioasă cu cât ştie să-şi poarte outfit'ul aferent orei din zi cu aceeaşi demnitate şi eleganţă. Şi orice Cenuşăreasă trebuie să facă slalom printre episoade cu aceeaşi constanţă în privire. Criticismul momentului o să aibă ecou în eternitate, iar eternitatea ne aparţine, dacă ne purtăm frumos. Şi ne purtăm.
Răul nu are naţionalitate. Are doar predilecţii, încercări felurite şi o arie de acţiune impresionantă.
Tu nu mă păcăleşti am să ajung acolo. Mă aşteaptă strada mea şi calul din Marlboro. Cu sudoarea frunţii, cu ungiile rupte, cu inima frântă, cu ochii roşii, cu cămaşa ponosită, cu pantofii tociţi, cu genunchii juliţi şi mai vie ca niciodată. Anduranţa e cel mai probabil o dobândibilă, nu o componentă a variantei cip.
Nu pentru că pot, ci pentru că cred şi mărturisesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu