...suntem noi, iar mie imi plac teribil poveshtile, ash mai vrea shi acum sa aud seara la culcare shi sa adorm asha, intre fraze de basm. Cred ca totzi avem povestea noastra, iar una dintre temerile mele este ca intr'o zi ash putea constata ca timpul a shters cu indiferentza pasaje din memoria mea.
Totul incepe cumva... Deschidem ochii rasunandu'ne in urechi poveshtile rostite de bunici, scumpii noshtri bunici in ashteptarea lui Mosh Ene, apoi ne construim shi derulam propriile noastre poveshti, pe care le scriem intr'o carte personala shi pe care o taram dupa noi oriunde, le avem in suflet shi sunt parte din noi. Suntem totzi printzi shi printzese, Cenusharese shi Frumoase din Paduri Adormite, Harapi-Albi, broscutze care sarutate cu dragoste shi foc se transforma in veritabile bijou'uri coborate de pe coperta Vogue, totzi desprinshi din pagini de cartzulie, care ishi intregesc poveshtile pas cu pas, le consuma moment de moment, se metamorfozeaza sub efectul trairilor shi al sentimentelor.
Ei bine, sunt poveshti de care nu vrei sa te dezlipeshti, care nu vrei sa se termine, pentru care ai da orice sa mai ai cateva pagini de rasfoit, poveshti pe care nu apuci sa le termini de citit pentru ca te plictisesc shi nu te "prind" in valtoarea lor, poveshti scrise inghesuit shi greu de parcurs, ca de altfel shi poveshti ushor de "digerat", poveshti scrise pe pagini albe shi mate sau lucioase, poveshti scrise pe pagini ingalbenite de timp, prafuite shi sensibile... poveshti fericite shi poveshti triste, sau chiar poveshti fara sfarshit, poveshti pe care le'ai reciti la nesfarshit, repetibile, toate la fel aproape, cu elemente compilate, ca un topping de pizza, cu aceleashi ingrediente regasite aleatoriu shi in alte sortimente.
Iar personajele complexe, rotunde sau plate, transparente sau opace se intersecteaza sau interactzioneaza intr'un punct sau sunt parte intregitoare dintr'o alta poveste, nu lasa nimic in urma sau marcheaza, sunt prinse intr'un joc din care din pacate, lipseshte cu desavarshire butonul de "pauza", pana te aduni pentru ca apoi sa dai din nou "play".
Toate incep cu "a fost odata ca niciodata..." shi se incheie cu "... shi au trait fericitzi pana la adanci batranetzi" sau "...shi'am incalecat pe'o capshuna shi v'am spus o mare shi gogonata minciuna".
The End ... (?)
Ei bine, sunt poveshti de care nu vrei sa te dezlipeshti, care nu vrei sa se termine, pentru care ai da orice sa mai ai cateva pagini de rasfoit, poveshti pe care nu apuci sa le termini de citit pentru ca te plictisesc shi nu te "prind" in valtoarea lor, poveshti scrise inghesuit shi greu de parcurs, ca de altfel shi poveshti ushor de "digerat", poveshti scrise pe pagini albe shi mate sau lucioase, poveshti scrise pe pagini ingalbenite de timp, prafuite shi sensibile... poveshti fericite shi poveshti triste, sau chiar poveshti fara sfarshit, poveshti pe care le'ai reciti la nesfarshit, repetibile, toate la fel aproape, cu elemente compilate, ca un topping de pizza, cu aceleashi ingrediente regasite aleatoriu shi in alte sortimente.
Iar personajele complexe, rotunde sau plate, transparente sau opace se intersecteaza sau interactzioneaza intr'un punct sau sunt parte intregitoare dintr'o alta poveste, nu lasa nimic in urma sau marcheaza, sunt prinse intr'un joc din care din pacate, lipseshte cu desavarshire butonul de "pauza", pana te aduni pentru ca apoi sa dai din nou "play".
Toate incep cu "a fost odata ca niciodata..." shi se incheie cu "... shi au trait fericitzi pana la adanci batranetzi" sau "...shi'am incalecat pe'o capshuna shi v'am spus o mare shi gogonata minciuna".
The End ... (?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu