Noch einmal

Se pare ca mai reushesc sa scriu o data cate ceva aici. Consecventza cred ca nu a fost din pacate punctul meu forte si regretele nu intarzie sa apara, pentru ca probabil ca ar fi fost qusi-interesant sa vars aici vrute shi nevrute cu iz deutschesc..Aceeashi masa, acelashi caluculator, 2 saptamani, cred, mai tarziu.. Shi o invalmasheala de lucruri imi vin in minte shi nu shtiu exact in fatza carui aspect sa ma opersc. Shi parca atat nu-mi place cand scriu asha intr-o vibrare d-asta violenta de violete, ca probabil daca ash scrie cu stiloul, foaia ar fi plina de pete de cerneala.

Lucrurile se schimba in noi, subtil, tiptil, fara prea mare zgomot, iar ceea ce mai devreme scriam intr-un mail intr-un val de inspiratzie este ca schimbarea se pregeteshte in timp, dar are loc intr-un singur moment. avem multe aspecte care uneori nu depind de noi, iar asta ne face necunoscutzi pentru noi inshine.
M-am obishnuit aici, iar problema, daca o problema era, nu consta in incapacitatea mea de adaptare, ci la insuficientza mea de a face lucrurile sa aiba sens. Pur shi simplu ajungem sa ne obishnuim, iar ceea ce suntem, e o suma de obishnuintze, ashadar daca peste o obishnuintza trecuta s-a ashezat o alta obishnuintza, noua, ea e de natura sa ne coordoneze.

Sunt teribil de multe lucruri de spus.. N-am timp, n-am starea necesara shi sunt absolut obosita, ca mereu de altfel. Despre oameni, despre mancare, stil de viatza, trasaturi de caracter comune ale popoarelor, Dachau, Dr. Böhm, Isabela, Dakus shi o inshiruire de nume care nu ar fi scurta. Iar aspectul oamenilor cred ca ma imbie mai ceva ca oricare altul.. Ce amalgam nedefinit de lucruri atat de la fel, indiferent de natzionalitate, sau cultura shi atat de diferitzi prin lucruri derizorii chiar shi construibile, de obishnuintza sau obicei, dupa cum spuneam.
Numai abstractitatzi shi, paradoxal, atat imi displac, dar parca fara voia mea, ma indepartez shi gravitez in jurul a nimic concret. Am intzeles atat de mult.
Sunt bine. Mai... Mai e putzin doar, pentru atatea lucruri, nu doar pentru unul singur.
Martzi.. Inca martzi pentru mine.
Mi-e dor de mare...

"mini INTERNET C A F E T E R I A"

Sau cel putzin asha scrie pe usha. Destul de internatzional, nu?
Ma cam chinui de cand am venit in Germania, adica doua saptamani, sa pun litera pe aici, dar intr'un cumul de factori .. n'am prea reushit, dupa cum se poate observa. Se sta la calculator cu programare, dar cel mai probabil e un haos aici, sau cel putzin te frige privirea shi ashteptarea celorlalTE, sau rusaoicele sunt aici dupa coltz pandind.
Deshi undeva in noapte shi destul de tarziu, ash spune, adica 01:55, ma sfortzez cu ultimele stroape de energie dintr'o acuta lipsa de somn sa scriu cate ceva, caci asha se cuvine, iar miracolul naturii de a gasi deschisa "mini cafeteria" la aceasta generoasa ora, nu ma instiga fireshte decat la o fructifica. Fireshte, de asemeni, ca tensiunea e shi ea parte din propozitzie avand in vedere ca nu ma intreb decat ce s-a intamplat cu Schwester Anna, care "patroneaza" acest Wohnheim de Mädchen shi evident fiind atat de tarziu am shi un sentiment ushor bizar ca tocmai se aud nishte pashi.. Pfiu! Doar o rusoaica, probabil, care se respecta sambata seara cum ne-am respectat shi noi fireshte seara trecuta shi am revenit in acest lacash cu interventzii sustzinute.
Mi-e teribil de somn shi ma apasa o incoerentza usturatoare. Iar in general cand incerc sa redau cam ce se intampla pe aici, nu dau cine shtie ce randament. Viatza e cu totul alta.. Alte principii, alte considerente, altzi oameni, femei imense prin constructzie, barbatzi sarutandu-se cu drag shi pasiune in U-bahn, un spatziu in care e ok daca bei pe strada sau in mijloacele de transport in comun, excesiv de multzi musulmani.
Imi place Romania. Sa se consemneze acum shi pentru totdeauna, pentru ca cel mai probabil nu o voi mai recunoashte curand.
Fireshte ca aspecte bune shi rele se ciocanesc unele de altele, dar in esentza, acasa este poate acasa shi aia primeaza. Poate. Nu shtiu. Nu sunt sigura de nimic in momentul asta. E un soi de bulverseala. Totushi nu ash vrea acasa, sunt multe alte lucruri pe care inca sa le vad shi mi-ar face bine sa shtiu ca ACASA inca ma ashteapta, atat cat poate shi este nevoie, k are incredere, ii e dor de mine, crede shi spera in momentul in care dupa ce voi fi vazut multe bune shi rele, ma voi intoarce tot la ea..

Mi-e dor de mare..

Uneori...

... ai impresia ca lucrurile trec prin tine.

... ştii că sunt lucruri pe care trebuie să le spui, dar pur şi simplu nu îţi iese.

... ai pleoapele grele şi totuşi nu le poţi închide.

... ţi se preling lacrimile pe obraz nu de tristeţe, ci de uşurare.

... ti'e frica sa privesti inapoi.

... ti'e dor de tine insuti, Apolodor.

... trebuie sa accepti pentru ca nu depinde de tine, niciodata insa sa te resemnezi, resemnarea este pentru lasi.

... te intrebi cine mai esti, sau ce a mai ramas din tine.

... plangi ca un copil cu pumnii stransi la ochi si suspine lungi si ti'e bine.

... nu iti vine sa crezi ca ti poate intampla si tie.

... nu stii cum sa multumesti hazardului sau Cui trebuie pentru tot si pentru toate.

... nu te simţi singur deşi ai avea toate argumentele.

... te simţi singur deşi eşti înconjurat de lume.

... "zero" e mai apasator decat "infinitul".

... orice e prea mult sau prea greu.

... vrei, dar nu poti.

... trebuie sa accepţi pentru că nu tu decizi.

... lumea este atât de mică incât ne izbim unii de alţii în cele mai neaşteptate situaţii

... poti si nici nu stii sau nu crezi ca asa este.

... crezi ca esti furios, dar nici macar asta nu esti.

... stii ca trebuie sa ai rabdare, dar nu stii si cum asta.