Sau cel putzin asha scrie pe usha. Destul de internatzional, nu? 
Ma cam chinui de cand am venit in Germania, adica doua saptamani, sa pun litera pe aici, dar intr'un cumul de factori .. n'am prea reushit, dupa cum se poate observa. Se sta la calculator cu programare, dar cel mai probabil e un haos aici, sau cel putzin te frige privirea shi ashteptarea celorlalTE, sau rusaoicele sunt aici dupa coltz pandind.
Deshi undeva in noapte shi destul de tarziu, ash spune, adica 01:55, ma sfortzez cu ultimele stroape de energie dintr'o acuta lipsa de somn sa scriu cate ceva, caci asha se cuvine, iar miracolul naturii de a gasi deschisa "mini cafeteria" la aceasta generoasa ora, nu ma instiga fireshte decat la o fructifica. Fireshte, de asemeni, ca tensiunea e shi ea parte din propozitzie avand in vedere ca nu ma intreb decat ce s-a intamplat cu Schwester Anna, care "patroneaza" acest Wohnheim de Mädchen shi evident fiind atat de tarziu am shi un sentiment ushor bizar ca tocmai se aud nishte pashi.. Pfiu! Doar o rusoaica, probabil, care se respecta sambata seara cum ne-am respectat shi noi fireshte seara trecuta shi am revenit in acest lacash cu interventzii sustzinute.
Mi-e teribil de somn shi ma apasa o incoerentza usturatoare. Iar in general cand incerc sa redau cam ce se intampla pe aici, nu dau cine shtie ce randament. Viatza e cu totul alta.. Alte principii, alte considerente, altzi oameni, femei imense prin constructzie, barbatzi sarutandu-se cu drag shi pasiune in U-bahn, un spatziu in care e ok daca bei pe strada sau in mijloacele de transport in comun, excesiv de multzi musulmani.
Imi place Romania. Sa se consemneze acum shi pentru totdeauna, pentru ca cel mai probabil nu o voi mai recunoashte curand.
Fireshte ca aspecte bune shi rele se ciocanesc unele de altele, dar in esentza, acasa este poate acasa shi aia primeaza. Poate. Nu shtiu. Nu sunt sigura de nimic in momentul asta. E un soi de bulverseala. Totushi nu ash vrea acasa, sunt multe alte lucruri pe care inca sa le vad shi mi-ar face bine sa shtiu ca ACASA inca ma ashteapta, atat cat poate shi este nevoie, k are incredere, ii e dor de mine, crede shi spera in momentul in care dupa ce voi fi vazut multe bune shi rele, ma voi intoarce tot la ea..
Ma cam chinui de cand am venit in Germania, adica doua saptamani, sa pun litera pe aici, dar intr'un cumul de factori .. n'am prea reushit, dupa cum se poate observa. Se sta la calculator cu programare, dar cel mai probabil e un haos aici, sau cel putzin te frige privirea shi ashteptarea celorlalTE, sau rusaoicele sunt aici dupa coltz pandind.
Deshi undeva in noapte shi destul de tarziu, ash spune, adica 01:55, ma sfortzez cu ultimele stroape de energie dintr'o acuta lipsa de somn sa scriu cate ceva, caci asha se cuvine, iar miracolul naturii de a gasi deschisa "mini cafeteria" la aceasta generoasa ora, nu ma instiga fireshte decat la o fructifica. Fireshte, de asemeni, ca tensiunea e shi ea parte din propozitzie avand in vedere ca nu ma intreb decat ce s-a intamplat cu Schwester Anna, care "patroneaza" acest Wohnheim de Mädchen shi evident fiind atat de tarziu am shi un sentiment ushor bizar ca tocmai se aud nishte pashi.. Pfiu! Doar o rusoaica, probabil, care se respecta sambata seara cum ne-am respectat shi noi fireshte seara trecuta shi am revenit in acest lacash cu interventzii sustzinute.
Mi-e teribil de somn shi ma apasa o incoerentza usturatoare. Iar in general cand incerc sa redau cam ce se intampla pe aici, nu dau cine shtie ce randament. Viatza e cu totul alta.. Alte principii, alte considerente, altzi oameni, femei imense prin constructzie, barbatzi sarutandu-se cu drag shi pasiune in U-bahn, un spatziu in care e ok daca bei pe strada sau in mijloacele de transport in comun, excesiv de multzi musulmani.
Imi place Romania. Sa se consemneze acum shi pentru totdeauna, pentru ca cel mai probabil nu o voi mai recunoashte curand.
Fireshte ca aspecte bune shi rele se ciocanesc unele de altele, dar in esentza, acasa este poate acasa shi aia primeaza. Poate. Nu shtiu. Nu sunt sigura de nimic in momentul asta. E un soi de bulverseala. Totushi nu ash vrea acasa, sunt multe alte lucruri pe care inca sa le vad shi mi-ar face bine sa shtiu ca ACASA inca ma ashteapta, atat cat poate shi este nevoie, k are incredere, ii e dor de mine, crede shi spera in momentul in care dupa ce voi fi vazut multe bune shi rele, ma voi intoarce tot la ea..
Mi-e dor de mare..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu