Uneori...

... ai impresia ca lucrurile trec prin tine.

... ştii că sunt lucruri pe care trebuie să le spui, dar pur şi simplu nu îţi iese.

... ai pleoapele grele şi totuşi nu le poţi închide.

... ţi se preling lacrimile pe obraz nu de tristeţe, ci de uşurare.

... ti'e frica sa privesti inapoi.

... ti'e dor de tine insuti, Apolodor.

... trebuie sa accepti pentru ca nu depinde de tine, niciodata insa sa te resemnezi, resemnarea este pentru lasi.

... te intrebi cine mai esti, sau ce a mai ramas din tine.

... plangi ca un copil cu pumnii stransi la ochi si suspine lungi si ti'e bine.

... nu iti vine sa crezi ca ti poate intampla si tie.

... nu stii cum sa multumesti hazardului sau Cui trebuie pentru tot si pentru toate.

... nu te simţi singur deşi ai avea toate argumentele.

... te simţi singur deşi eşti înconjurat de lume.

... "zero" e mai apasator decat "infinitul".

... orice e prea mult sau prea greu.

... vrei, dar nu poti.

... trebuie sa accepţi pentru că nu tu decizi.

... lumea este atât de mică incât ne izbim unii de alţii în cele mai neaşteptate situaţii

... poti si nici nu stii sau nu crezi ca asa este.

... crezi ca esti furios, dar nici macar asta nu esti.

... stii ca trebuie sa ai rabdare, dar nu stii si cum asta.