In vizita.

In general eu sunt oaspete. Am vocatie de oaspete mai abitir decat de gazda. De data asta e vorba despre faptul ca am fost si gazda si oaspete. In viata in general primesti teoretic vizite, dar si faci poate in egala masura sau orisicum, pe acolo. Am primit pana de curand o vizita absoluta pe care o asteptam de mult timp si desi a fost o vizita neasteptata, a fost oportuna. Scurta, e drept, ca orice vizita frumoasa. Dar mi-a umplut sufletul si mi-a aratat aspecte pe care nu le stiusem. Ce usor trece timpul cand ti-l petreci in companii placute. Nu vreau sa ma hazardez in cuvinte mari, dar pur si simplu simt ca mai primisem vizite similare, dar in conjuncturi care probabil nu imi creau cadrul necesar sa ii exploatez prezenta si niciodata ca asta.
M-am bucurat de ea cap coada, am asteptat-o, paradoxal a si venit, s-a instalat, crezusem chiar ca s-a facut comoda, iar acum a plecat, fara sa spuna prea multe cuvinte, fara sa lase multe lucruri in urma, stupid chiar, dar mi-a lasat un zambet pe buze care nu e amar, ci e cald si bucuros ca de curand am avut parte de ea, ca a fost medicament pentru toate himerele si a sters si ultimele reminiscente de vechi si imbacsit. Uneori se merita sa astepti. Toate au scopul lor probabil si s-a produs simetria vizavi de ceea ce spuneam intr-un anume post - "hazard si to do or not to do it".
O sa imi fie dor, cel mai probabil, si o sa ma uit mereu pe geam asteptand-o sa apara din nou in batatura.