Germania. În cele din urmă. E foarte ciudat sa proiectezi ceva în imaginaţie şi apoi să o guşti pe bune. E pe undeva şi un test de imaginaţie cred. Ferice de cei fără imaginaţie. Totuşi, ca prin minune, de data asta, m-am aşteptat la lucruri mult mai puţin plăcute, comparativ cu ceea ce am găsit. Şi parcă la a unşpea speţă te cam doare că trebuie să baţi atâta cale, departe de ceea ce ţi-e ţie propriu şi să găseşti toate astea. Cred doar ca sunt prea obosită pentru detalii artistice din spatele cortinei. Şi parcă simt cum mă părăseşte infantilismul meu de copil impresionabil şi impresionat care transpune şi cel mai mic detaliu. Parcă ţi se ia la un moment dat. Poate că sunt consumabile în viaţa noastră care se duc ca şi cerneala din penel. Nu ştii niciodată ce trebuie şi cum trebuie, sau ce e de fapt. Eşti târât pur şi simplu, ca şi cum la un nivel superior ţi se ignoră toate doleanţele, ba mai mult, cu cât sunt mai puternice, cu atât parcă eşti mai character într-un comic book. Eşti vedetă, asta e clar. Şi într-un final ţi se dau, ca să nu umpli paginile cu reclamaţii la adresa "servire clienţi", probabil. Poate însă toate la vremea lor. Dar cum se întâmplă doar aşa, oricum nu ştii cum ar fi fost altfel.
Viaţa e aşa clădită din experieţe, iar unele dintre ele sunt nu atât neaşteptate, cât pur şi simplu te fac sa ieşi din cursul tău zilnic, iar atunci eşti parcă deraiat de la lucrurile atât de naturale care nu-ţi atrag atenţia când se întâmplă. Iar atunci ai nevoie de o perioadă de "convalescenţă".
A transition. Like the seasons.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu