Îl dau şi gata, aşa cum dau şi goana asta nebună şi interminabilă parcă după ce? Să ne realizăm, să învăţăm, să facem, să dregem, ca să ce? Pentru că aşa e social, nu? Mă bântuie întrebarea asta de mult timp, de atâta timp paralel cu scarba care m-a cuprins vizavi de o societate decadentă şi în agonie. Al 16-lea an de şcoala mă face îngreţoşată şi amară, dincolo de ce poate mi-ar fi plăcut să fiu şi să fac. Aveam impresia că o să salvez lumea, lumea asta mare şi nesimţită. Încep să cred că nimic nu mai poate salva lumea, pentru că singurele lucruri care-i mişca pe oameni sunt cele care intr-adevăr dor şi uneori deşi îi dor, totuşi nu văd, nu înţeleg şi nu îi trezeşte din superficialitate şi prostie.Sesiunea asta mă face introvertită şi singură, îmi accentuează atât de multe lucruri pe care speram să le îngrop în cursul timpului.
Am obosit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu