La matematică, la prima lucrare din clasa I, am fost singura care a marcat glorios un 10. Performanţa s-a oprit acolo, lucru care de altfel s-a consolidat şi ulterior. Fără îndoială, acolo unde nu e chimie, matematica nu o poate suplini, decât dacă poate eşti o persoană pentru care asta primează, dacă poate ai ajuns la un anumit nivel de maturitate, care poate te-a determinat să crezi că matematica e şansa şi calea.
Fără chimie, matematica poate fi în cel mai bun caz linişte şi pace. Iar liniştea şi pacea sunt benefice decât după ce se va fi consumat bobotaia.
Iar acolo unde este doar chimie, lipsa matematicii o transformă în istorie.
Totuşi, uneori, unde ar putea fi atât chimie, cât şi matemaică, intervine punctuaţia cu o virgulă urmată de un celebru adverb.
Chimia are un potenţial imens de reacţie, prin rezultatele pe care le poate produce de la profund dezastruoase până la cele indispensabile vieţii. În matematică, 1+1 or să facă mereu 2.
A alege între spectaculos, imprevizibil, asumându-ţi binele sau răul şi a juca o carte sigură cu un rezultat previzibil şi cel mai probabil liniar, e o chestiune de gust până la urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu