Viata fiecaruia e poate ca o casa. O casa a sufletului. Acasa. O cutie din carton in care se strecoara ploaia, un conac boieresc, un apartament intr un bloc muncitoresc, sau intr un parc rezidential, un cort pe plaja la mare, sau un iglu.. tot'una. Toate au o usa pe unde se intra. Si fiecare are acelasi caracter privat nedeschis publicului larg indiferent de natura materialului din care e facuta, sau inaltimea. E la fel de personal interiorul pentru fiecare dintre cei ce au apartenenta la el. Si ca sa intri de cele mai multe ori iti trebuie o invitatie. Cu exceptia cazurilor cand esti executat silit impotriva dorintelor sau crezurilor personale. Si in functie de caracterul fiecareia, e o invitatie tacita, expresa, pe baza de bilet, cu programare, intotdeauna conditionata de ceva premergator.
Dar dacă te invit de exemplu.
Sau dacă'ţi spun într'o doară.
Sau dacă nu'ţi spun deloc. Mai ales.
Dacă nu'ţi spun deloc şi totuşi dai RSVP.
Sau dacă întreb.
Sau mai ales dacă nu întreb. Sau lasă..
Ce face diferenţa?
Répondez s'il vous plaît...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu