Când nu învăţ..

(.. adică în majoritatea timpului) fac normal altceva. Cuget, mă holbez pe fereastră (iar acum, în bibliotecă veluxurile astea sunt clar foarte atractive), cu o mână pe Europarecht I şi cu ochii în monitor sau pe fereastră mă fac că nu găsesc pagina.. Şi aşa trece ziua. Zilele mele preţioase care au clar şi ele bilet doar dus.. Fac pereche bună cu austerităţile, se combină la un bilet dus-întors. Unele doar vin, altele doar se duc.

Revenind.. când nu învăţ mă gândesc că aşa ar trebui.. Am obosit însă şi timpul îmi stă ca un ghimpe în coastă.. Nu mă cheamă acolo, nu mă ţine nici aici. Între lumi o să pluteşti mereu, iar gravitaţia nu'ţi va mai servi la nimic.

Te rog.

Maturizează'mă fără să mă doară. Fă'mă plată în idei şi înăbuşă'mi toate pornirile intelectuale nerealizabile. Pune'mă în picioare în faţa tuturor şi nu'mi îndoi niciodată genunchii. Îneacă fiecare fărâmă de idealism barbar care mă pune în camera vidată de alături a lumii.

Fă lucrurile drept măcar o dată fără să treacă ani în aşteptarea lor. Învaţă'mă că sclavagismul emoţional erodează resurse neregenerabile. Ţine'mi cărarea atât de îngustă încât să'mi înghesui paşii pe ea, dar să ştiu că nu am unde să calc greşit şi aritmic. Descalţă'mă ca să simt pământul pe care calc. Fă'mă aluneacoasă ca un peşte printre mizeriile de ieri, de alaltaieri, de luna trecută şi de anii ce urmează poate. Exilează'l pe "de ce" acolo unde să nu ştie drumul înapoi.

Fă'mă să găsesc echidistanţa între "niciodată" şi "întotdeauna". Fă'mi faţa inflexibilă şi colţurile gurii mereu drepte. Închide'mi ochii când trebuie chiar cu preţul de a dormi cu ei deschişi.

Întăreşte'mi credinţa şi alimentează'mi răbdarea.

(din 30 de melodii am vrut să o aleg; cu mausul deasupra ei am zis că de ce să dispun eu următoarea melodie şi să o aleg; bucuria nu ar fi oricum acceaşi;

shuffle'ul a făcut'o singur următoarea melodie :) "Quiet Times" )

Ceea ce nu ştii.

Şi s'ar umple tooot spaţiul web cu lucrurile pe care nu le ştii. 68% cu lucruri pe care nu le ştii în general şi 32% cu lucrurile pe care nu le ştii şi au legătură cu tine.

Gândeşte'te fix aşa.. Câte lucruri există în lume pe care le ştii tu despre alţi oameni, pe care ei nu le ştiu şi totuşi le afectează viaţa într'un fel sau altul?

Austeritate.

Şi am constrâns un amalgam de "restricteţuri" şi am dat nume atâtor sectoare de "activitate" socială, economică şi spirituală, luate împreună sau separat. Avem şi criză financiară, avem şi termine clare, şi date fixe de returnat cărţile la bibliotecă şi laptele expiră mâine şi buletinul meu încă de Bucureşti în 2015 şi semestrul ăsta cu implicaţiile aferente..

Austerităţi emoţionale. Spirituale. Sociale. Economice. Financiare.

AUSTERITÁTE s. f. însuşirea de a fi auster. o regim de ~ = reducere a consumului de materii prime, de energie, a cheltuielilor publice etc. (<>

Probabil că întotdeauna în faţa austerităţii exprimate prin "ia'ţi doar o pereche de pantofi, nu două" o să atârne mai greu şi mai anevoios cea emoţională, pentru că aşa cum spuneam, ne aparţinem şi nouă puţin, dar poate nu mereu fructificăm puţinul prin mutări ingenioase. Poate că dacă austeritatea economică, manifestată prin criza financiară de exemplu, se redresează la un moment dat, pentru că în materialitatea lor, lucrurile astea au tendinţele supreme de a fi oarecum controlabile, austeritatea emoţională o să te hăituiască în cotloanele cele mai ascunse ale conştientului şi inconştientului, cerând socoteală necruţătoare pentru fiecare îngrănţuire benevolă. Iar negocierile sunt detaşat aproape de imposibil de dus, unde şi marii negiciatori ai "KGB" ar capitula.

Austerităţile le primeşti cu curierat rapid şi nici nu trebuie sa semnezi de primire, iar livrarea se face nici măcar cu taxă inversă. One way payment.. Vin deja asamblate.

Le laşi, le impui, sau se impun, se întâmplă şi trec, când trec, sau le dai afară pe uşă, ţi'o asumi şi te laşi în voia sorţii.

Perfect Tense Continuous vs. Simple Past Tense

Singura certitudine pe care o ai e aia că niciodată nu ştii cu certitudine ceva.

Şi cuvintele nu vin de la sine. Şi ai tastatura sub degete cu o multitudine de caractere de care să te foloseşti atât de uşor şi totuşi nu ştii nici măcar dacă asupra la ce te priveşte mai ai vreo putere.

Gramatica pare sa fie fara indoiala un taram minat al formei celei mai utilizate de comunicare - vorbirea. Timpurile verbale sunt detasat in situatii certe marea provocare a exprimarii indiferent ca rostita sau nu, cand vocea interioara urla prea mut in afara dupa ce a tras concluziile in surdina. Cuvintele dau nume gandurilor, iar una dintre cele mai importante parti componente a cuvintelor sunt verbele.

Lucrurile au un nume. Uneori ele se numesc perfect tense continuous, alteori simple past tense si chiar si asa uneori nu raspund prezent la catalog. Ce e perfect tense continuous poate deveni usor simple past tense pe firul logic al evenimentelor, in timp ce desi impotriva logicii gramaticale simple past tense nu poate deveni perfect tense continuous, o face uneori.

Frunzarind internetul am gasit asta, si nu e departe de adevar:

"Uneori sunt pesimist,suparat si nervos, atunci totul imi merge pe dos(la negativ), alteori gandesc pozitiv, sunt vesel si plin de viata (la afirmativ), iar uneori sunt nedumerit(la interogativ). Este ciudat, cateodata imi place sa fiu autoritar si atunci incep sa dau ordine (imperativ).Indiferent ce fac sunt tot eu. Nucleul comunicarii si impreuna cu numeroasa mea familie va ajutam pe voi, oamenii sa comunicati. NU NE CONFUNDATI! SUNTEM UNICE!!!"

(Verbul)

"Eu sunt un verb" - Emil Cioran.