Poate că apanajul existenţei este prelungul moment al gândului explorator al explicaţiei. Venim la pachet cu destinul nostru implacabil sau de azi pe mâine mai punem câte-o cărămidă? Şi poate că oricât ai dribla printre variante, fiecare are pentru sine cel puţin o implicaţie covârşitoare, la fel poate de plauzabilă, gravă si inedită.Se spune că e mai rău să ai mai multe variante şi să trebuiască să decizi, decât să te ascunzi în spatele comodei interpretări a lui "aşa a fost să fie" şi să greblezi binele dintre cum s-au aşternut lucrurile. Dacă analiza SWAT ar avea şi opţiuni emoţionale, cântăribile şi soluţionabile matematic, poate că discuţia ar deveni iluzorie.
Sfârşitul e începutul meu. Dinamica lucrurilor are marele dezavanantaj al faptului că nu le poţi opri niciodată cursul şi mai ales dacă nu ai pus punctuaţia corect de la început, nu poţi decât eventual să reiei ideea, fără a desfiinţa evident precedentul.
Dar ce să alegi în detrimentul la ce? Globul de sticlă e tulbere si aburit. Şi poate că cel mai apăsător e că there is no such thing as erase and rewind. Aşa că închide ochii, opreşte genunchii din termurat, încetează să mai gândeşti pentru o clipă, deşi e aproape imposibil să curmi şirul inedit al departajării şi ... păşeşte în oricare dintre pătrăţele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu