Am reuşit astăzi, după cel mai probabil mai mult de un an de când am filmul în laptop, să mă uit la "El secreto de sus ojos". Cumva cred că tot timpul ăsta de când nu mi-am găsit momentul pentru el, a fost acum. Vroiam să scriu două lucruri din film care mi-au rămas în minte.
1. Cineva poate face orice ca să fie diferit, dar există un singur lucru pe care nu îl poate schimba, nici el, nici tu, nici eu. Poate schimba orice: faţa, casa, familia, prietena, religia, dumnezeul. Dar nu poate schimba un singur lucru. Pasiunea.
2. Toată viaţa am privit înainte. "Înapoi" nu e în jurisdicţia mea. Mă declar incompetentă.
Uneori cred că
privind atâtea aspecte ale vieţii mele
am rămas cumva blocată într-un sens giratoriu şi că atât de multe lucruri se perpetuează deja deranjant. Teoretic sunt atâtea magistrale care se ramifică din cercul ăsta, iar eu însă nu le văd.
Apoi mă gândeam zilele astea că am o memorie atât de deficitară şi o oarecare putere de regenerare, deşi încetinită poate doar de metabolismul meu extrem de leneş, cumva funcţională însă şi ea, încât nu există ieri pentru mine, că sunt atât de nerăbdătoare şi sceptică şi astfel nu am nici mâine. Deci tot ce posed este azi, iar momentul ăsta prezent e singura realitate pe care o am, astfel că nu-mi permit să-l trăiesc altfel decât frumos. Word.
Un comentariu:
Desi nu l-am vazut, pare interesant
Trimiteți un comentariu