Dacă se întâmplă să mă vezi pe tocuri într-o zi oarecare mergând pur şi simplu pe stradă, fără să fie un eveniment special şi mai ales fără un scop precis, să ştii că mi-e greu, că cel mai probabil sunt amară şi că aşa găsesc eu confirmarea proprie de care am nevoie. Cine a zis "High heels give me confidence" a purtat sigur unele la vreme de încercare. In plus de asta, tocurile îţi chivernisesc paşii şi te obligă la o carenţă în mişcare, o poziţie şi o gestică restrânsă plus grijă unde calci, că altfel rişti să-şi frângi gleznele. Astfel că poate-poate toate aspectele astea fizice printr-o oarecare minune se imprimă şi pe structura internă a gândului. Iar zgomotul lor pe asfalt, sacadat, rapid sau mai rar creează ritmul perfect pentru ropotul ideilor. Fiecare tristeţe are nevoie de o pereche de tocuri.
E aproape iarnă, practic deja, teoretic mai e puţin. Am uitat pur şi simplu cum e vremea şi cât de frig e. Când am ieşit astăzi pe stradă, mi-am dat seama cât de neadecvată sunt. Din toate punctele de vedere. Era mijlocul zilei. Erau cel mai probabil 1° maxim 2°, rochia mi se pierdea undeva sub pardesiul insuficient de gros, care şi el se termina undeva la două palme deasupra genunchilor.. aveam ciorapi verzi, însă nimic nepotrivit cromatic. Şi tocuri. Bineînţeles. După câţiva paşi, mi-am dat seama cât de nepotrivită sunt, cât de frig îmi e deja, dar mai ales cât de frig îmi va fi dacă o să continui aşa şi problema cea mai mică, cum se uită oamenii la mine. M-am oprit câteva secunde în colţul străzii şi m-am rotit uşor în ideea să mă întorc, să mă potrivesc la circumstanţe şi să ies din nou. Şi mi-am dat seama că aşa vroiam de fapt să fiu atunci şi acolo şi că sunt irelevante toate elementele raţionale care m-ar fi făcut să mă întorc şi care m-ar fi întristat şi mai tare, fiind încă un compromis cu mine, dincolo de ce vreau şi ce simt. Am continuat să merg şi nu m-am oprit decât când am ajuns înapoi acasă.
Separat de asta şi totuşi în aceeaşi idee, am început să fac ordine printre lucruri.. sperând că dacă încep din exteriorul meu o să alunec apoi spre interior.. Pare ceva mai simplu să aduni şosete şi să împachetezi haine. Iar rufele din maşina de spălat mă amenintă să nu fac doar ordine în gânduri, ci să tind spre curăţenie..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu