Nimicul cred că este cel mai suculent subiect. Ştii cu cât Nimic poţi umple o pagină? Cu mai mult decât iţi poţi imagina. Literă cu literă, rând cu rând. Fără scrupule. Până epuizezi toată sursa de incoerenţă nervoasă din tine, adică până rămâi cu Nimic. De fapt sunt tristă. Ieri mai aveam o reminiscenţă de fericire sintetică în mine, dar azi.. ei bine, pei azi e o altă zi, trebuie să o tratăm cu specialitatea casei - diversitatea, dar atât de obositoare uneori. Aşa cum spunea cineva, mă construiesc şi mă dărâm într-o zi cât alţii în zece, pe sistemul Fiul cel Mic al Împăratului - care creştea "intr-o zi cât alţii în zece", că doar am copilărit împreună şi învăţat câte ceva - rapiditatea fulgerătoare şi miracolul naturii.
De fapt, cred că am picat de pe portativ, m-am ridicat până undeva pe la un Do sau chiar Re, dar acum cred că sunt suspendată de suportul lui Do, de prima linie a portativului adică, şi fac tracţiuni. I am powerful. Păcat însă că îmi alunecă mâinile. Are just emotions taking me over.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu