Placă de sunet, caut cauză pierdută.

Cu cât mai pierdută, cu atât mai bine. Sunt colecţionar. Rog seriozitate. Aşa ar suna anunţul meu. Prietenii ştiu de ce.

S-a deschis perioada de aplicaţii. Trimiteţi cu încredere CV-ul şi scrisoarea de intenţie la adresa de e-mail popescu.sandra@gmail.com .

Luna Decembrie îmi permite, ba chiar cred că insistă, ca lună de bilanţ ce se numeşte a fi, să afirm că a fost cel mai suculent an în acest aspect. Afinităţile nu se discută însă, nu-i aşa? Nici dezamăgirile. Se contorizează totuşi. O fi bine, n-o fi bine? Câte lucruri în lumea asta există şi nu se justfică?

Apropo.. Câte întrebări se lansează în fiecare zi? Şi lansate rămân.

Câţi ochi se închid în fiecare zi? Mai mulţi decât ştim noi oricum.

Câte speranţe mor sugrumate, asfixiate, electrocutate, decapitate, supradozate sau mai rău... de bătrâneţe?

Câte idei mor în faşă sau nici nu se nasc, pentru că aşa cum am citit pe fugă dintr-o carte ,într-o librărie într-o oarecare zi, botezul e scump, iar inmorântarea şi mai şi?
De câte cauze pierdute e nevoie pentru o schimbare?