Te rog.

Maturizează'mă fără să mă doară. Fă'mă plată în idei şi înăbuşă'mi toate pornirile intelectuale nerealizabile. Pune'mă în picioare în faţa tuturor şi nu'mi îndoi niciodată genunchii. Îneacă fiecare fărâmă de idealism barbar care mă pune în camera vidată de alături a lumii.

Fă lucrurile drept măcar o dată fără să treacă ani în aşteptarea lor. Învaţă'mă că sclavagismul emoţional erodează resurse neregenerabile. Ţine'mi cărarea atât de îngustă încât să'mi înghesui paşii pe ea, dar să ştiu că nu am unde să calc greşit şi aritmic. Descalţă'mă ca să simt pământul pe care calc. Fă'mă aluneacoasă ca un peşte printre mizeriile de ieri, de alaltaieri, de luna trecută şi de anii ce urmează poate. Exilează'l pe "de ce" acolo unde să nu ştie drumul înapoi.

Fă'mă să găsesc echidistanţa între "niciodată" şi "întotdeauna". Fă'mi faţa inflexibilă şi colţurile gurii mereu drepte. Închide'mi ochii când trebuie chiar cu preţul de a dormi cu ei deschişi.

Întăreşte'mi credinţa şi alimentează'mi răbdarea.

(din 30 de melodii am vrut să o aleg; cu mausul deasupra ei am zis că de ce să dispun eu următoarea melodie şi să o aleg; bucuria nu ar fi oricum acceaşi;

shuffle'ul a făcut'o singur următoarea melodie :) "Quiet Times" )