marți, februarie 12, 2008

Despre lucruri.. simple

Singurul lucru ireparabil. Nu cred să existe ceva mai grav decât moartea. Moartea e un lucru simplu, nu? Atât de simplu şi de sfidător încât nu te poţi simţi decât ca un nimic în faţa ei. Aşa am citit la un moment dat, că este un fenomen simplu pe care doar oamenii il complică. E o nenorocită de eternitate care se produce într'un singur moment şi lasă în urmă un dezastru, un ravagiu, un gol. Pentru că trăieşti aici şi acum şi nu ai nicio certitudine pentru ceea ce este dincolo. Iar lipsa când este, este peste tot. Brusc nimic nu mai e valabil, totul se anulează.
Mă devastează ideea cretină şi atât de reală că singurul lucru pe care îl avem e momentul ăsta, când apăs nenorocitele astea de taste, iar mama doarme în camera de alături.
S-a dus un copil, puţin mai copil decât mine, pentru că suntem nişte copii comparativ cu lumea asta mare. Nu îl ştiam prea bine, dar atât cât să îmi zdruncine universul. Am crescut toţi aici, împreună. Îl strigam "Seinfeld" când eram mai mici şi nu i se părea chiar amuzant, dar semanau teribil, de fapt nici nu ştiam cum îl cheamă de drept. E ciudat cum el a fost Seinfeld pentru mine până azi când am luat în seamă pentru întâia dată cu seriozitate că îl chema Răzvan.
Pentru mine era Seinfeld şi era ok.

Niciun comentariu: