Dinamica schimbării.

Ca atunci când ai o cutie cu Lego. Meştereşti ce meştereşti, apoi inversezi piesele şi îi schimbi forma. Dar niciodată conţinutul. Uneori, dacă eşti norocos, mai primeşti o cutie cu Lego, iar atunci, pe lângă faptul că se schimbă forma prin înmulţirea materiei prime, şi conţinutul suferă modificări. Depinde acum însă dacă noua cutie va fi trade mark Denmark sau cine ştie ce chinezărie vaporistă. Cam aşa cred că stau lucrurile.

Şi uite cum bătrâneşte mă întreb, eu unde mă clasez. Întotdeauna mi-au plăcut schimbările, dar de cele mai multe ori să le privesc din exterior. Deşi mă plictisesc uşor, varianta schimbării e doar o diversiune, pentru că ce a fost acolo, va rămâne acolo, the warm place inside ur head.

Şi atunci care să fie calea de urmat? Cum să păstrez vechiul conţinut chiar dacă primesc în viaţa mea noua cutie cu Lego? I cannot be both. Sunt uni-direcţionată/ concentrată/ interesată. And I give all of it. I cannot share it între vechea cutie cu Lego înăuntru, iar afară vechea cutie plus noua cutie. Plus că nu îmi dau seama de provenienţa noii cutii. Chinezărie nu cred că e, dar nici Denmark get-beget nu cred, că aş fi ştiut sigur.

Fiecare cutie cu Lego este altă colecţie, alt model, altă eră, altă generaţie. Nu pot stagna. Nu o pot nici înlocui.

Poate doar că will get along până la urmă, în condiţii echitabile şi utile.